Miercuri dimineață mi-am pierdut telefonul.L-am pus în rucsac,dar s-a blocat fermoarul.Cand am vrut sa îl repar,probabil mi-a căzut. Mi-am dat seama abia când am ajuns la salon.Mă durea.Nu pierdusem doar un telefon,ci contacte,mesaje,poze..... Trebuia sa mă adun! Am privit agenda:Mirey - vaccum.Ştiam ca mă pot baza pe ea.Am ieșit afară, așteptând -o plina de nerăbdare în stradă.Cum s-a oprit taxiul,am deschis imediat usa,dându-i vestea.A reacționat prompt,a organizat lucrurile.In câteva minute eram pe trotuarul pe care căzuse telefonul.Mirey,într-o rochita de mătase, intra din magazin în magazin sa întrebe de telefonul meu.Poate l-a văzut cineva. În cele din urmă,obosita și tristă,abandonam căutarea.Eu am plecat spre salon,ea spre casă.Cand ne-am despărțit mi-a dat o punga cu banane și Coca-Cola.Nu am vrut sa o iau,plătise taxiul și nu a acceptat sa îi dau banii,a renunțat la programarea ei și a fost alături de mine.

​

Dar a insistat.Fara sa fiu prezenta,beam Coca-Cola și plângeam. Cineva mă intreba:

-De ce plângi,domnisoara?

-Pentru ca mi-am dat seama ca am o prietena buna! - Și plângi?!Ar trebui sa te bucuri!

Mă bucuram!Doar ca eram uimita.Uimita de cât de calzi și iubitori sunt unii oameni.

Următorii clienți au sunat pe telefonul meu.La fel și colegele.In cele din urma mi-a raspuns o doamna:

-Va rog sa nu mă duceți la Politie.L-am găsit în fata băncii, dar vreau sa vi-l dau.

Deși toți au spus ca este imposibil sa îl recuperez, voiam sa cred ca eu voi trai o excepție.

Și așa a fost!La ora 12.30 telefonul era din nou,în mâinile mele.

Încă exista oameni deosebiți.Oameni buni,iubitori.Şi când vei fi într-o situație grea,mereu se va găsi cineva care sa te ajute.

— Prefer Nena