Căutam prin album când am văzut poza asta.Nici acum,după un an de zile,nu am puterea de a-mi privi întreaga față,așa ca am tăiat puțin din ea. Eram prea desfigurată,îmi citesc în ochi durerea,neputința,pot ghici chiar fiorul morții. Era luna iunie,venisem de puțin timp din vacanță.Eram cu cineva în cabinet,în timp ce aud zarvă.Voci cunoscute,ușor precipitate,pline de emoție înăbușită. Când am ieșit am vazut-o pe Tania cu lacrimi în ochi.Ii tot explica cuiva că ea nu poate face asta,că nu o poate tunde.Am ascultat discuția…Ea avea cancer și nu mai suporta să vadă cum îi cădea părul peste tot în urma chimioterapiei.O ruga insistent pe Tania,nimeni nu a vrut sa o tundă….Aşa că m-am trezit spună nd:te tund eu! În urma cu câțiva ani am făcut un curs pentru coafor,dar nu am lucrat mult timp.Cu mâinile tremurânde,mă uitam de unde se pornește maşina de tuns.Tundeam și plângeam!Nu am făcut asta ca as fi vreo curajoasă,dar tatăl meu a fost diagnosticat cu cancer la plămâni.Mă gândeam că,dacă el ar cere cuiva favoarea asta,aş vrea sa fie ajutat. Priveam cum tăiam cu durere părul și cum cădea lovindu-se de umeri.Mii de gânduri îmi treceau prin minte….si încă mă gândesc ce a ajuns omul… Totuși, dincolo de mizerie,boală,sărăcie,omul este frumos!Este capabil de mult curaj,poate sa manifeste iubire necondiționată,poate să construiască,poate să inspire

Ar fi bine să prețuim mai mult oamenii decât lucrurile materiale!Să vedem potențialul unui om,mai mult decât ceea cum este el într-un moment anume.

Gandindu-ne la oameni,împreună cu Tania Sem am vrea sa facem ceva…sa oferim în fiecare lună ceva,cuiva.Aşa că,vă rugăm,dacă cunoașteți pe cineva care este trist,bolnav,a pierdut pe cineva sau nu a mai primit de mult timp un cadou,sa ne scrieți, sa îi facem impreună o surpriză. Pentru ca vrem să prețuim mai mult oamenii decât lucrurile….