Venise de puțin timp în România. Imi plăceau ochii ei de fetiță curioasă. Nu m-am gândit atunci ca vom rămâne prietene…dar azi, mi-am dat seama ca sunt aproape trei ani! Câte s-au schimbat în acest timp!Câte anotimpuri au trecut peste noi?Cât de mult ne-am schimbat?
Îmi amintesc ziua în care mi-a dat vestea că va pleca în Polonia cu o bursă. Eram tristă că urma să nu o mai văd o perioadă, dar mă bucuram de ceea ce urma să trăiască. În
timpul acesta, chiar a venit o dată la salon!
Era alta…mai matură, mai frumoasă, mai hotărâtă!

Azi, am analizat împreună cu ea, ce a reușit de când s-a întors. Cum a devenit instructor de dans, cum și-a găsit un job, cum a continuat facultatea…Câte inimi de copii a bucurat învățându-i să facă mișcare pe muzică, ajutăndu-i să câștige premii, sau câte cupluri au avut la nuntă un dans mai frumos datorită ei.
Pentru mine a rămas o fetiță…deși în iulie își va da licența, deși predă orice tip de dans de la copii de grădiniță până la adulți!
A fost o plăcere să “îți fac pielea” fină ca mătasea, draga mea! A fost ca și cum eu însămi am dansat alături de tine!