Am deschis ochii plină de speranță. Nu că așa m-aș trezi în fiecare zi, dar în lumina evenimentelor de ieri, chiar aveam motive! M-am bucurat că văd soarele…Mă gândeam că, dacă nu aș vedea, tot aş putea să trăiesc, dar nu m-aş putea bucura de o zi însorită. Nu aş putea să văd fețele celor dragi, nu aş putea nici măcar să citesc mesajele din telefon.

Pe când meditam eu, chiar am primit o veste: s-a născut Bebe Mare! Era atât de frumos!

După ce m-am pregătit, am coborât scările în fugă, bucuroasă că merg la salon. Am lucrat în mai multe saloane….cel mai drag a fost Avangarde. Emana căldură și bogăție. Mereu erau flori proaspete la recepție și bomboane bune. Revistele pentru clienți erau actuale, din luna respectivă, nu vechi, de când s-a deschis salonul. Iar când deschideam cabinetul…Era un miros, un miros atât de plăcut, de ceară caldă! Nu mirosul clasic, ci o aromă care iți dă impresia că tocmai a făcut cineva un ceai bun.

 

Am inspirat adânc! Iar în clipa aceea, am simțit cumva că mă întorc în timp, că sunt iar în cabinetul meu,cel pe care l-am dorit mereu! În Camera Misterelor…unde nu știi exact a ce miroase, nu știi exact ce povești vor fi rostite în acea zi!

Este atât de frumos să lucrezi în locul în care îți place și să faci zilnic ceea ce îți place cel mai mult!