-Ți-am adus ceva bun și scump.
-Îmi place sa mănânc bun și scump!
Aşa a început întâlnirea noastră de azi.O așteptam de mult timp….parcă niciodată nu este suficient!

 

Prinsă intre 2 copii și evenimentele la care fotografiază,este mereu pe fugă.Uneori chiar mă întreb când are timp pentru tot.Egoismul din mine mă face sa mă bucur că noi ne întâlnim cu regularitate.Deşi,în Camera Misterelor,minutele aleargă grăbite…

Cel mai frumos cadou de la ea,nu a fost “ceva bun și scump”,ci momentul în care l-a rugat pe Andrei să cânte la pian pentru mine.Cănd am primit înregistrarea….râdeam și plângeam….O piesă superbă!Vedeam cum degețelele ating atente clapele,cum capul era ușor înclinat,dar spatele era drept….cum gurița schița un zâmbet plin de mister și nerăbdare.Ştia pentru cine cântă!Și l-am iubit pentru asta.Şi pentru tot ce este el!Din clipa în care l-am văzut!